Seleziona dizionario:

Dizionario Italiano Friulano

ubbidire v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.intr. [FO] (fâ ce che al ven comandât, fâ ce che al vûl cdn.) ubidî, altr.trad. scoltâ
    • ubbidire alla maestra, ubidî ae mestre
    • ho ubbidito contro voglia a quell'ordine, o ai ubidît cuintri voie a chel ordin
    (ancje ass.) ubidî, altr.trad. scoltâ
    • quel cane non ubbidisce mai, chel cjan nol ubidìs mai
    2
    v.intr. [FO] (rispuindi a di un comant, a di un stimul sensori, a di une solecitazion) rispuindi, altr.trad. ubidî
    • i muscoli ubbidiscono ai nervi, i muscui a rispuindin ai gnerfs
    • l'elicottero ubbidisce bene ai comandi, l'elicotar al rispuint ben ai comants
    3
    v.intr. [FO] (puartâsi daûr di ce che al ven fissât) ubidî, altr.trad. atignîsi, sometisi, stâ sot
    • bisogna ubbidire al regolamento, bisugne ubidî al regolament
    (acetâ par fuarce di robis e resons, ancje malvulintîr) ubidî, altr.trad. pleâsi, rassegnâsi, sometisi
    • ubbidire all'emergenza, ubidî a la emergjence