Seleziona dizionario:

Dizionario Italiano Friulano

però coniun., inter.

  1. 1a
    coniun. [AU] (cuntun sens aversatîf, plui fuart di 'ma') però, ma, altr.trad. juste, ma ben, par altri, purpûr
    • è stata una bella esperienza, però pericolosa, e je stade une biele esperience, però pericolose
    (cuntun sens mancul fuart di 'ma') però, ma, juste, altr.trad. juste, ma ben, par altri, purpûr
    • è simpatico, però un po' curioso, al è simpatic, juste un pôc curiôs
    (ancje postponût) però, altr.trad. juste, ma ben, par altri, purpûr
    • va bene, guardati in giro, però, al va ben, cjaliti ator, però
    coloc. (rinfuarcît di 'ma', 'tuttavia') però, altr.trad. juste, ma, ma ben, par altri, purpûr
    • ma però potevi avvisarmi, ma però tu podevis visâmi
    (dopleât par enfasi e par esprimi une critiche) però
    • però però potevi ascoltarmi, ma però tu podevis scoltâmi
    1b
    coniun. [AU] (cun valôr di concession) dut câs, altr.trad. in ogni câs, ma, ma ben, par altri, però, purpûr
    • anche se non era invitato, ha fatto però un regalo, ancje se nol jere invidât, al à fat dut câs un regâl
    1c
    inter. [AU] (par pandi maravee) però, altr.trad. di die, eh folc, par die, po folc, ve, ve po
    • però, niente male!, però, mighe mâl!