Seleziona dizionario:

Dizionario Italiano Friulano

penitenza s.f.

  1. 1
    s.f. [AU] (espiazion di ce che si à fat di mâl) pinitince, altr.trad. cjastì, pene, privazion, sacrifici
    • purificarsi dai peccati con la penitenza, purificâsi dai pecjâts cu la pinitince
    (ognidune des oparis fatis par purgâ il mâl fat) pinitince, cjastì, altr.trad. pene, privazion, sacrifici
    • per penitenza ha regalato ogni suo bene, par pinitince al à dât vie ogni so ben
    • per penitenza mi porterai le valigie, par cjastì tu mi puartarâs lis valîs
    2a
    s.f. [CO, TS] religj. (preiere o azion che il predi i domande al penitent par purgâ i pecjâts) pinitince
    • per penitenza dirà due Ave e due Gloria, e di pinitince al disarà dôs Ave Mariis e doi Glorias
    2b
    s.f. [CO, TS] religj. (vt. confessione)
    2c
    s.f. [TS] lit., religj. (inte dotrine catoliche, sacrament istituît di Jesù Crist che i da ae Glesie il podê di perdonâ ai fedêi i pecjâts fats daspò dal batisim) pinitince, altr.trad. confession
    • il sacramento della penitenza, il sacrament de pinitince
    3a
    s.f. [CO] (intai zûcs dai fruts, prove o punizion che si impon par scherç a cui che al piert) pinitince, altr.trad. pegn
    3b
    s.f. [CO] (punizion imponude, massime ai fruts) cjastì, altr.trad. pinitince, punizion
    • e per punizione, sabato resti a casa, e par cjastì, sabide tu restis a cjase
    4
    s.f. [TS] zûcs (pont segnât sul plan dal biliart par meti sore il balin) pinitince