Seleziona dizionario:

Dizionario Italiano Friulano

carattere s.m.

  1. 1
    s.m. [FO] (segn grafic di scriture) caratar, pont, altr.trad. letare, segn
    • un carattere cirillico, un caratar cirilic
    • un testo con caratteri geroglifici, un test cun caratars jeroglifics
    • si leggevano, in stampa e a caratteri grossi, queste parole, si podeve lei, in stampe e cui ponts grues, chestis peraulis
    (spec. tal pl., grafie) caratar, altr.trad. grafie, letare, scriture
    • scrive con caratteri chiari ed eleganti, al scrîf cun caratars clârs e elegants
    • caratteri da gallina, caratars di gjaline
    2a
    s.m. [TS] tipogr. (inte tecniche tradizionâl, blocut di len o leghe che al puarte il caratar di stampe) caratar
    • caratteri tipografici, mobili, di stampa, caratars tipografics, mobii, di stampe
    2b
    s.m. [TS] tipogr. (la serie complete dai caratars di un stîl) caratar, altr.trad. font
    (nomencl.)
    • carattere tondo, grassetto, corsivo, sottolineato, caratar taront, gruessut, corsîf, sotlineât
    • carattere maiuscolo, minuscolo, caratar maiuscul, minuscul
    • carattere Courier, Helvetica, caratar Courier, Helvetica
    • corpo del carattere, cuarp dal caratar
    3a
    s.m. [FO] (cualitât distintive) caratar, carateristiche, altr.trad. particolaritât, peculiaritât, proprietât
    • i caratteri di una civiltà, i caratars di une civiltât
    • studiare i caratteri di una lingua, studiâ i caratars di une lenghe
    (nature) fate, stamp, caratar, altr.trad. cualitât, gjenar, marche, nature, ordin
    • una discussione di carattere politico, une discussion di stamp politic
    • una festa a carattere privato, une fieste di caratar privât
    3b
    s.m. [TS] biol. (carateristiche di forme, colôr, compuartament e v.i. di une categorie di organisims) caratar, altr.trad. note diferenziâl
    3c
    s.m. [TS] mat. (proprietât di une entitât matematiche, invariante rispiet a un grup di trasformazions) caratar
    3d
    s.m. [TS] stat. (aspiet particolâr che si considere un fenomen) caratar
    4
    s.m. [FO] (personalitât) caratar, naturâl, altr.trad. personalitât, tempare, temperament
    • un carattere schietto, un caratar sclet
    • avere un bel carattere, vê un biel caratar
    • hanno lo stesso carattere, a àn il stes caratar
    • abbiamo un carattere diverso, o sin diferents di caratar
    • incompatibilità di carattere, incompatibilitât di caratar
    5
    s.m. [FO] (personalitât fuarte) caratar, personalitât, gnerf
    • essere di carattere, jessi di caratar
    • avere carattere, vê gnerf
    • essere privo di carattere, jessi cence caratar o ancje medole o ancje no vê fîl de schene
    • siete senza carattere, un gregge di pecoroni, o sês cence medole, un trop di pioris