Dizionari Talian Furlan

virtù s.f.inv.

  1. 1
    s.f.inv. [AU] (disposizion morâl che e puarte l'om a fâ il ben) virtût, altr.trad. cristianitât, dreture, possance, probetât, valence
    • un esempio di virtù, un esempli di virtût
    (cualsisei cualitât buine de anime umane) virtût, altr.trad. capacitât, cualitât, don, dote, merit, possance, recuisît, valence, valôr
    • ha molti vizi, ma anche molte virtù, al à un grum di viziis, ma ancje tantis virtûts
    [TS] filos. (disposizion a vê un ciert compuartament positîf e a fâ ben in ciertis situazions tant che cualitât acuiside e deventade stabile de anime, daûr de definizion di Aristotel) virtût, aretè
    • il coraggio è una virtù, il giusto mezzo fra la viltà e la temerarietà, il coraç al è une virtût, il bon mieç tra la viltât e la temerarietât
    2
    s.f.inv. [AU] (castitât, vergjinitât) virtût, altr.trad. castitât, dreture, netisie, onestât, probetât, vergjinitât
    • conservare la propria virtù, tignî la sô virtût
    3
    s.f.inv. [CO] (efiet positîf di une azion) possance, valence, virtût, valisie, altr.trad. eficacitât, fuarce, gnerf, podê
    • una cura di eccezionale virtù, une cure di virtût ecezionâl
    (capacitât di alc di produsi efiets positîfs) proprietât, virtût, altr.trad. capacitât, facoltât, possance, valence, valisie, valôr
    • le virtù medicinali della valeriana, lis virtûts medisinâls de valeriane
    4
    s.f.inv. [TS] teol. (tal pl., par plui cu la iniz. maiusc., lis creaturis dal cuint côr dal paradîs daûr de vision medievâl) Virtûts