Dizionari Talian Furlan

violenza s.f.

  1. 1a
    s.f. [FO] (il jessi violents, la ande di doprâ la fuarce par imponisi su chei altris) violence, altr.trad. agressivitât, ardince, bugade, buride, empit, foghe, fogôr, fote, furie, furôr, precipitance, prepotence, rabie, tumie, viamence
    • un carattere dominato dalla violenza, un caratar dominât de violence
    1b
    s.f. [FO] (caratar violent di espressions, peraulis, moviments e v.i.) violence, altr.trad. prevaricazion
    • un discorso fatto con violenza e irrazionalità, un discors fat cun violence e irazionalitât
    1c
    s.f. [FO] (grande fuarce che si pant tun fenomen naturâl o atmosferic) violence, fuarce, altr.trad. viamence
    • la pioggia cadeva con violenza sui tetti, la ploie e colave cun violence sui cuvierts
    2
    s.f. [FO] (azion violente, fate cun fuarce fisiche e prepotence) violence
    • costringere qcn. a obbedire con la violenza, obleâ cdn. a ubidî cu la violence
    (coercizion imponude su la psiche o volontât di cdn.) violence
    • fare violenza psicologica, fâ violence psicologjiche
    3
    s.f. [FO] (violence sessuâl) violence
    • punire un atto di violenza, punî un at di violence