Dizionari Talian Furlan

vergare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [BU] (pacâ, dâ cuntune vuiscje o cuntune bachete) vergolâ, vuiscjâ, altr.trad. bastonâ, legnâ, pacâ, scoreâ
    • anticamente i maestri potevano vergare gli scolari, par antîc i mestris a podevin vuiscjâ i scuelârs
    [RE] tosc. (dâ cun fuarce) molâ, , altr.trad. petâ, petâ jù
    • vergare una scudisciata, dâ une scoreade
    2
    v.tr. [TS] cjart., tess. (segnâ cuntune schirie di riis paralelis sutilis) stricâ, riâ, tirâ riis, altr.trad. segnâ
    • vergare un foglio da disegno, stricâ un sfuei di dissen
    3
    v.tr. [CO] (butâ jù in forme scrite, soredut a man) scrivi, altr.trad. butâ jù, componi, meti jù, redizi
    • vergare il documento con una penna d'argento, scrivi il document cuntune pene di arint