Dizionari Talian Furlan

verecondia s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (disposizion di spirt di cui che al scjampe di ce che al è cuintri de morâl o che al ofint il pudôr) vergogne, pudicizie, altr.trad. puritât
    2
    s.f. [OB] (pôre di jessi riclamât)
    • per la verecondia si era nascosto, pe pôre che i cridassin si jere platât