Dizionari Talian Furlan

vanto s.m.

  1. 1
    s.m. [AD] (il svantâsi, il jessi braurôs) svant, altr.trad. braùre
    • avere il vanto di essere il migliore, vê il svant di jessi chel miôr
    2a
    s.m. [AD] (ce che al da motîf di svantâsi) svant, braùre, altr.trad. glorie, orgoi, supierbie
    • i figli sono il suo vanto, i fîs a son la sô braùre
    2b
    s.m. [AD] (merit, cualitât) bon, altr.trad. biel, merit, presi
    • un locale che ha il vanto di essere caratteristico, un locâl che al à di bon che al è carateristic