Dizionari Talian Furlan

urtare v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.tr. [AU] (finî cuintri alc) pocâ, stossâ, trucâ, trussâ, altr.trad. bati, sburtâ, stocâ, urtâ
    • la macchina è uscita di strada e ha urtato il muretto, la machine e je lade fûr di strade e e à trussât il murut
    2
    v.tr. [AU] fig. (lassâ ofindût o secjât) urtâ, dâ fastidi, altr.trad. discuinçâ, disjustâ, indisponi, insolentâ, intosseâ, iritâ, ofindi, pontâ, ponzi, scossâ, secjâ, stiçâ, stocâ, sustâ
    • un comportamento che urta, une ande che e urte o ancje e da fastidi
    • dichiarazioni razziste che urtano la dignità delle minoranze, declarazions razistis che a urtin la dignitât des minorancis
    3
    v.intr. [AU] (lâ a bati cuintri di alc) trucâ, trussâ, pocâ, petâ, altr.trad. bati, petâ dentri, sbalotâ, stocâ, trussâsi, urtâ
    • la barca ha urtato contro uno scoglio, la barcje e à pocât o ancje petât cuintri di un scoi
    4
    v.intr. [AU] fig. (cjatâ ostacul e contrarietât) lâ a bati, scuintrâsi, altr.trad. inclapâsi, incuintrâ, incuintrâsi, intivâsi, intopâsi, petâ dentri
    • urtava nell'incomprensione dei superiori, e leve a bati cuintri o ancje si scuintrave cu la incomprension dai sorestants
    (jessi in contrast, in conflit) petâ, stossâ, contrastâ, altr.trad. pocâ, stocâ, trussâ
    • un discorso che urta con il buonsenso, un discors che al pete o ancje al stosse cuintri dal sens comun