Dizionari Talian Furlan

ululare v.intr.

  1. 1
    v.intr. [CO] (dal cjan, dal lôf e v.i., fâ viers luncs e acûts) urlâ
    • il lupo ululava sulle montagne, il lôf al urlave su lis monts
    • chi va col lupo impara a ululare, cui che al va cul lôf al impare urlâ
    2
    v.intr. [CO] (fâ viers luncs e acûts, che a somein a che chei dai lôfs, dai cjans e v.i.) businâ, urlâ, altr.trad. berlâ, mungulâ, sunsurâ
    • il vento ulula nella valle, l'aiar al busine tal cjanâl