Dizionari Talian Furlan

uditore s.m.

  1. 1a
    s.m. [OB] (cui che al sint cu lis orelis) auditôr
    1b
    s.m. [CO] (cui che al scolte une conference, un discors e v.i.) auditôr, altr.trad. scoltadôr
    2
    s.m. [TS] scol. (cui che al à il permès di frecuentâ lis lezions intune scuele o intune universitât cence jessi iscrit, ma nol pues frontâ i esams e vê il diplome o la lauree) auditôr
    3a
    s.m. [TS] dir. (cualifiche proprie di cierts magjistrâts ordenaris) auditôr
    3b
    s.m. [TS] dir.can. (tai tribunâi eclesiastics, titul dât a cui che al à di istruî, ma no di definî, une cause o une sô part) auditôr, altr.trad. istrutôr dai ats
    4
    s.m. [TS] stor. (cui che al tratave cui ambassadôrs par incarghe di un princip e che i riferive sui colocuis) auditôr