Dizionari Talian Furlan

tuonare v.intr.

  1. 1
    v.intr. [CO] (impers., produsisi dal sunsûr dal ton) tonâ
    • tuona ma ancora non piove, al tone ma ancjemò nol plûf
    2
    v.intr. [CO] (fâ sunsûr fuart che al somee chel dal ton) tonâ, altr.trad. businâ
    • i cannoni tuonavano durante la battaglia, i canons a tonavin te bataie
    3
    v.intr. [CO] fig. (fevelâ cun fuarce, ancje in maniere autoritarie o menaçose) tonâ, altr.trad. businâ, cataligâ, scampanotâ, tamburâ
    • l'oratore tuonava contro i suoi avversari, l'oratôr al tonave cuintri dai siei aversaris