Dizionari Talian Furlan

tentare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [FO] (te morâl cristiane, sburtâ al pecjât) tentâ, altr.trad. incitâ, indusi in tentazion
    • è tentato dal diavolo, al è tentât dal diaul
    (sburtâ a fâ alc di brut o di improibît) tentâ, altr.trad. atrai, cuziâ, fâ la bielevoie, indusi in tentazion, ingolosî, sedusi, sfreolâ, stiçâ, stuzigâ, tirâ a ciment
    • la sua bellezza sensuale mi ha tentato, la sô bielece sensuâl mi à tentât
    (fâ vignî voie di acetâ o di fâ alc, ancje scherç.) tentâ, ingolosî, stiçâ, altr.trad. atrai, becâ, bisiâ, clamâ dongje, cuziâ, fâ la bielevoie, fâ voie, invoiâ, riclamâ, stuzigâ, tirâ, tirâ a ciment, tirâ dongje, tiziâ, trucâ, uçâ
    • il lavoro che mi hanno proposto mi tenta molto, il lavôr che mi àn proponût mi tente ben e no mâl
    2
    v.tr. [FO] (procurâ di rivâ a fâ une robe; ancje ass.) tentâ, provâ, cirî, altr.trad. procurâ
    • tentare una prova, tentâ une prove
    • ha tentato di scappare, al à cirût di scjampâ
    • tentar non nuoce, provâ nol fâs mâl
    • per favore tenta di aiutarmi, par plasê, prove judimi
    (sperimentâ) tentâ, provâ, altr.trad. sperimentâ
    • le ho tentate tutte!, lis ai provadis dutis!
    (riscjâ) tentâ, procurâ, altr.trad. riscjâ
    • tentare di vincere al gioco, procurâ di vinci al zûc