Dizionari Talian Furlan

tasca s.f.

  1. 1
    s.f. [FO] (sorte di sacut cusît dentri di un vistît par meti robutis che si vûl puartâ cun se o tacât par fûr tant che finiment) sachete
    • non ci sono tasche in questi pantaloni, no son sachetis in chescj bregons
    • stare con le mani in tasca, stâ cu lis mans tes sachetis
    • una tasca bucata, une sachete sbuse
    (bêçs, stant che pal solit si tegnin te sachete) sachete
    • mettere mano alla tasca, meti man ae sachete
    • ho speso di tasca mia, o ai spindût dal gno
    (in paragons par dî une robe cognossude une vore ben)
    • lo conosco come le mie tasche, lu sai sù pai dêts
    2
    s.f. [FO] (scompart dentri dal tacuin, de valîs e sim.) sachete, altr.trad. tasnac
    • la valigetta ha più tasche, la valisute e à plui sachetis
    3
    s.f. [CO, TS] gastr. (sacut di tele cu la forme di plere doprât par decorâ dolçs cun creme o altri) sachete, altr.trad. sacut
    4
    s.f. [TS] anat., zool. (orghin o ingjâf a forme di sachete) sachete, altr.trad. ingjâf
    • il marsupio è una tasca della pelle dei canguri, il marsupi al è une sachete de piel dai cangûrs
    5
    s.f. [TS] biol. (vt. lacuna)