Dizionari Talian Furlan

svettare v.intr., v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [CO] (çoncjâ la ponte di un arbul) cimâ, spontâ, altr.trad. boscâ, cjastrâ, spadâ
    • un forte colpo di vento ha svettato l'abete, une bugade fuarte di aiar e à spontât il peç
    1b
    v.tr. [TS] agr. (cerpî la ponte dai ramaçs plui alts di un arbul o di une cise, di mût di metiju a pâr cun chei altris) cimâ, spontâ, altr.trad. cerpî, cuinçâ, dispedâ, roncâ, taiâ
    • svettare le ramaglie, spontâ il brascjam
    2
    v.intr. [CO] (vignî sù, sburtâsi cu la ponte viers l'alt) dâ sù, altr.trad. alçâsi, mostrâsi, risaltâ, sburtâsi, spicâ, vignî sù
    • vedere le montagne svettare all'orizzonte, viodi lis monts a dâ sù sul orizont
    3
    v.intr. [CO] (tal lengaç sportîf, di zuiadôr, alçâsi sù saltant parsore dai aversaris par dâi di cjâf al balon) elevâsi, altr.trad. alçâsi sù
    4
    v.intr. [BU] (di arbul, movi il fueam tal aiar) trindulâ, altr.trad. tremolâ
    • i pioppi svettavano nella brezza serale, i pôi a trindulin te bavesele de sere