Dizionari Talian Furlan

sporgere v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.tr. [AU] (di alc o cdn., stâ par une part de sô lungjece infûr, adalt, sul vueit) sburtâ fûr, meti fûr, butâ infûr, altr.trad. dâ infûr, meti infûr
    • sporgere la testa dalla finestra, sburtâ fûr il cjâf o ancje dâ infûr cul cjâf dal barcon
    • sporgere il corpo in avanti, butâ fûr il cuarp indenant
    2
    v.tr. [CO, TS] dir. (presentâ ae autoritât judiziarie)
    • sporgere denuncia, fâ denunzie
    3
    v.intr. [CO] (slungjâsi infûr) dâ infûr, vignî infûr, altr.trad. dâ fûr, pocâ fûr
    • un mattone sporgeva dalla parete, un modon al vignive infûr o ancje al pocave infûr dal mûr