Dizionari Talian Furlan

sopraccoperta av., s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (cuvierte di tiessût lizêr che si met tant che furniment parsore des cuviertis e dai linzûi dal jet) covertôr, altr.trad. fodre, sfodre
    2
    s.f. [CO] (sfuei di cjarte o di cartoncin, pal solit cun imagjins e colorât, che si met parsore de cuvierte di un libri o di une riviste) sorecuvierte
    3
    s.f. [BU] (buste dulà che une volte si metevin une o plui letaris, dispès sieradis in altris bustis e dulà che si scriveve la direzion di pueste dal destinatari) sorecuvierte
    4
    s.f. [TS] mar. (vt. controcoperta)
    5
    av. [TS] mar. (sul puint di cuvierte)
    • stare sopraccoperta, stâ sul puint di cuvierte