Dizionari Talian Furlan

solere s.m., v.intr.

  1. 1a
    s.m., v.intr. [CO] (tant che verp modâl cun daûr un verp tal infinît, jessi usât a fâ alc, a vê un ciert compuartament) costumâ, usâ
    • si suole finire il pasto con un caffè, si use a finî il gustâ cuntun cafè
    • suole bussare prima di entrare in casa altrui, al è usât a tucâ prin di jentrâ in cjase di cualchidun
    1b
    v.intr. [CO] (sucedi inte maniere solite) costumâsi, usâsi, usâ, altr.trad. costumâ
    • come si suole, abbiamo passato il Natale in famiglia, cemût che si use, o vin fat Nadâl in famee
    2
    s.m. [LE, OB] (dome sing., cundizion normâl, consuetudin) usance, ûs, altr.trad. abit, consuetudin, costum