Dizionari Talian Furlan

sereno adi., s.m.

  1. 1
    adi. [FO] (limpi, net, cence nûi) clâr, seren, altr.trad. biel, limpi, lusorôs, net
    • il cielo è sereno, il cîl al è seren
    • nel fine settimana il tempo sarà sereno o poco nuvoloso, tai ultins dîs de setemane il timp al sarà clâr o pôc nulât
    2a
    adi. [FO] fig. (cuiet) seren, altr.trad. calm, cêt, cuiet, gjubiâl, gjubil, lemit, pacific, pacjific, trancuîl
    • ho l'animo sereno, o ai il spirt seren
    2b
    adi. [FO] fig. (che al pant pâs) cuiet, seren, altr.trad. beât, calm, cêt, cidin, gjubiâl, gjubil, lemit, pacheôs, pacjific, trancuîl
    • un viso sereno, une muse serene
    2c
    adi. [FO] fig. (che al passe cuiet, cence pinsîrs) cuiet, seren, altr.trad. calm, pacjific
    • ho trascorso un'estate serena in montagna, o ai passât un Istât seren in mont
    2d
    adi. [FO] fig. (che al lei i acjadiments in mût imparziâl e obietîf) cuiet, seren, altr.trad. imparziâl, obietîf
    • ha accettato i problemi in modo sereno, al à acetât i problemis in mût seren
    3a
    s.m. [CO] (timp bon, cîl net e cence nûi) clâr, seren, altr.trad. biel, biel timp, soreli
    • dopo la pioggia è tornato il sereno, daspò de ploie al è tornât il seren
    3b
    s.m. [CO] fig. (calme, cuiete) seren, altr.trad. biel
    • nei nostri rapporti è tornato finalmente il sereno, jenfri di nô al è tornât ae fin il seren