Dizionari Talian Furlan

scroccare 1 v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] fam. (procurâsi alc a spesis di chei altris, cence vê dirit o cun mieçs pôc corets, massime cu la intenzion di no tornâ nuie indaûr) scrocâ, altr.trad. bruscjâ, pipâ, pitocâ, robâ, roseâ
    • scroccare un passaggio ad un camionista, scrocâ un passaç a un camionist
    (mangjâ, vivi su lis spalis di chei altris) scrocâ, altr.trad. bruscjâ, pipâ, pitocâ, roseâ
    • era sempre intrufolato in qualche festa a scroccare un drink, al jere simpri furducjât in cualchi fieste a scrocâ alc di bevi
    2
    v.tr. [CO] (otignî cence vê merit) robâ
    • quel posto di lavoro lo ha proprio scroccato, chel puest di vore lu à propit robât