Dizionari Talian Furlan

scodellare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] (meti une mangjative licuide o semilicuide di une pignate intun plat o intune scudiele) meti fûr, altr.trad. mignestrâ, viersâ
    • è ora di scodellare la minestra, e je ore di meti fûr la mignestre
    2
    v.tr. [CO] fig. (produsi, dî, scrivi e v.i. cun grande facilitât) butâ fûr, altr.trad. petâ fûr
    • scodella un disco ogni due anni, al bute fûr un disc ogni doi agns
    scherç. (parturî cun facilitât e frecuence) petâ fûr
    • in quattro anni ha scodellato tre figli, in cuatri agns è à petât fûr trê fîs
    3
    v.tr. [CO] fig. (riferî, contâ cence esitazion massime notiziis risiervadis o che a displasin) spampanâ, spiâ, altr.trad. pandi, sparpagnâ
    • scodella in pubblico i suoi affari privati, al spampane in public i siei afârs privâts
    4
    v.tr. [TS] sport (intal zûc dal balon, passâ la bale a un compagn cuntun tîr une vore precîs) meti sul pît
    • ha scodellato la palla all'attaccante, al à metude sul pît la bale al atacant
    (daspò di une interuzion dal zûc, il fâ colâ la bale dal arbitri fra doi zuiadôrs aversaris par che se contindin) rimeti
    • l'arbitro ha scodellato la palla, l'arbitri al à rimetût la bale