Dizionari Talian Furlan

scimmia s.f.

  1. 1
    s.f. [AU] (mamifar che al somee l'om, cun dôs o cuatri estremitâts prensilis e articui denant plui luncs di chei daûr) simie, altr.trad. simiot
    • molte scimmie vivono sugli alberi, tantis simiis a vivin sù pai arbui
    (persone brute o dispetose) simiot, simie, altr.trad. simiot
    • smettila di fare i capricci, scimmia!, finissile di fâ mateçs, simie!
    2a
    s.f. [TS] zool.com. (non che si da par solit aes speciis dal ordin dai Primats) simie
    2b
    s.f. [TS] zool. (mamifar dal sotordin des Simiis) simie
    (mamifar dal gjenar Simias) simias
    (tal pl. cun iniz. maiusc., sotordin dal ordin dai Primats) Simiis
    3
    s.f. [CO] fig. (persone che e imite il movisi, i mûts di chei altris) simie, simiot
    fig., spres. (persone triste e dispetose) simie, simiot
    • sarai ben una scimmia!, tu sarâs ben une simie!
    4
    s.f. [CO] zerg. (alterazion par vie di alcul o droghe) simie, cjoche, bale, çusse, plombe, altr.trad. cuete, implombade, incjocade, pipine
    • che scimmia ieri sera, eh?, ce simie usgnot passade, eh?
    (dipendence di droghis) simie, cuete