Dizionari Talian Furlan

sciabordare v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] (messedâ un licuit e il so recipient) scjassâ, altr.trad. agjitâ, messedâ, remenâ
    2
    v.tr. [CO] (movi i peçots inte aghe, par netâju) resentâ, svuacarâ
    3
    v.intr. [CO] (di licuit, massime de aghe, bati, rompisi cuintri di un ostacul fasint un sunsûr carateristic e continuât che al ricuarde un strissinament e un bruntulament intune) bati cuintri, svuacarâ, sunsurâ, sbaciâ
    • il mare sciabordava contro la riva, il mâr al sunsurave batint cuintri la rive
    (di un cuarp metût intun licuit, fâ sunsûr cul movisi) svuacarâ, altr.trad. bati cuintri, sbaciâ, sunsurâ
    • la canoa sciaborda nell'acqua, la canoe e svuacare inte aghe