Selezione dizionari:

Dizionari Talian Furlan

sbalestrato adi., p.pass., s.m.

  1. 1
    p.pass. [CO] (vt. sbalestrare, vt. sbalestrarsi)
    2
    adi. [CO] (che no si sint comut) stranît, altr.trad. confusionât, dispartât, intrunît, pierdût, sbalinât, sbarlufît, scombuiât, sgardufât, sgjarnât, strupiât
    • il nuovo impiegato si è sentito sbalestrato per diversi giorni con i colleghi, l'impleât gnûf si è sintût stranît par plui dîs cui siei coleghis
    [BU] (in dissest economic) malmetût, sbalât
    • un imprenditore ormai sbalestrato, un imprenditôr aromai malmetût
    3
    adi. [CO] (che al mostre pôc ecuilibri, disordin, precarietât e sim.) sbalinât, strabalçât, altr.trad. caotic, confusionari, disordenât, disorganizât, precari, sgjarnât
    • molti giovani delinquenti hanno vissuto un'infanzia sbalestrata, tancj zovins delincuents a àn vivude une infanzie sbalinade
    (che, cui che al à une esistence pôc regolâr, precarie) sbalinât, strabalçât, altr.trad. fûr cu la coce, fûr cu la gamele, fûr cul cit, fûr cul cjâf, fûr cul cjast, fûr di scuare, sgjarnât
    • un ragazzo senza regole, che conduce una vita sbalestrata, un fantat cence regulis, che al fâs une vite strabalçade