Dizionari Talian Furlan

santuario s.m.

  1. 1a
    s.m. [CO] (lûc sacri pai fedêi di un ciert cult o di une cierte religjon) santuari
    • gli scavi archeologici hanno rinvenuto un antico santuario romano, i sgjâfs archeologjics a àn cjatât fûr un antîc santuari roman
    1b
    s.m. [CO] fig. (te tradizion cristiane, glesie cun dentri relicuiis o imagjins miracolosis) santuari
    • il santuario di Castelmonte, il santuari di Madone di Mont
    2
    s.m. [CO] fig. (lûc reâl o imagjinari li che si metin i afiets plui intims) santuari, altr.trad. sacrari
    • conservare l'amore nel santuario del proprio cuore, vuardâ l'amôr tal santuari dal propri cûr
    3
    s.m. [CO] fig. (lûc platât, ripâr) ricès, santuari
    • la valle è diventata il santuario dei ribelli, la valade e je deventade il ricès dai ribei