Dizionari Talian Furlan

ruminare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] (di bestiis tant che la vacje, il bufal, il bisont e v.i., tornâ a mastiâ la jerbe che e jere stade glotude tal rumi) rumiâ
    • le mucche ruminano tranquille sul prato, lis vacjis a rumiin cuietis tal prât
    2
    v.tr. [CO] (di cdn., mastiâ a di lunc, cence buine voie) rumiâ
    • il bambino ruminava un'insalata che evidentemente non gli piaceva, il frut al rumiave une salate che si viôt che no i plaseve
    3
    v.tr. [CO] fig. (pensâ e tornâ a pensâ parsore) rumiâ, altr.trad. filâ
    • sta ruminando da mesi un progetto, a son mês che al è daûr a rumiâ un progjet