Dizionari Talian Furlan

rivincita s.f.

  1. 1
    s.f. [AD] (in cierts zûcs o sports, partide o gare concedude a un aversari batût dal vincidôr par che al puedi rifâsi) rivincite
    • lo sfidante battuto ha chiesto al campione una rivincita, il sfidant batût al à domandât al campion un incuintri di rivincite o ancje par rifâsi
    2
    s.f. [AD] fig. (il tornâ sù daspò di une batude) rivincite
    • si è preso una bella rivincita, si à rifat ben e no mâl o ancje al à cjapade une biele rivincite