Dizionari Talian Furlan

rischiarare v.intr., v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [CO] (fâ plui clâr, iluminâ) sclarî, iluminâ, luminâ, lusorâ
    • la candela rischiarava la stanza, la cjandele e sclarive o ancje e iluminave la stanzie
    (dâ plui clarece) luminâ, lusorâ, sclarî, altr.trad. iluminâ
    • dipingendo il soffitto di bianco si rischiara tutta la stanza, piturant il sofit di blanc si sclarìs dute la stanzie
    1b
    v.tr. [CO] (fâ mancul fuart un colôr) sclarî, smavî
    2
    v.tr. [CO] (fâ limpi o plui limpi) sclarî
    • lasciare decantare l'olio per rischiararlo, lassâ polsâ il vueli par sclarîlu
    3
    v.tr. [CO] fig. (fâ plui net di percepî) sclarî
    • rischiarare la voce con un colpo di tosse, sclarî la vôs cuntun colp di tos
    4
    v.tr. [CO] fig. (fâ plui svelt, plui vîf) sclarî, altr.trad. spiçâ, sveâ
    • riposare per rischiarare la mente, polsâ par sclarî il cjâf
    5
    v.tr. [CO] fig. (fâ plui clâr, plui facil di capî) sclarî, altr.trad. spiegâ
    • fare una lezione specifica per rischiarare un argomento complesso, fa une lezion specifiche par sclarî un argoment complès
    (dâ ordin) sclarî
    • rischiarare le idee, sclarî lis ideis