Dizionari Talian Furlan

ripudiare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] (refudâ la femine che si à maridât cuntun at di discognossiment) repudiâ, discognossi, altr.trad. refudâ
    • il re ripudiò sua moglie, il re al repudià la femine
    (slontanâ cdn. che si veve cun lui un leam afetîf) repudiâ, refudâ, discognossi, altr.trad. parâ vie, slontanâ, sovâ
    • ripudiare i vecchi amici, discognossi i amîs di une volte
    2a
    v.tr. [CO] (refudâ di ricognossi alc tant che propri) repudiâ, discognossi, altr.trad. refudâ
    • l'autore ha ripudiato il suo primo romanzo, l'autôr al à discognossût il so prin romanç
    (decidi che nol è plui vêr par se) repudiâ, discognossi, dineâ, altr.trad. refudâ, rineâ
    • ripudiare la propria fede, repudiâ la proprie fede
    2b
    v.tr. [CO] (refudâ cun fuarce ce che nol è ben) repudiâ, altr.trad. refudâ
    • ripudiare i sotterfugi, refudâ i imbroioneçs