Dizionari Talian Furlan

rinunciare v.intr.

  1. 1
    v.intr. [FO] (lassâ di pueste un avê, un ben possedût, une prerogative, un gjoldiment di alc e v.i. ancje par che a gjoldin chei altris) rinunziâ, molâ, fâ di mancul, altr.trad. abandonâ, disfâsi, disprivâsi, dispueâsi, lassâ
    • rinunciare all'eredità, rinunziâ ae ereditât
    • rinunciare a un patrimonio, rinunziâ a un patrimoni
    (intal lengaç politic, no acetâ o dâ lis dimissions di un mandât) rinunziâ, altr.trad. abandonâ, disfâsi, disprivâsi, dispueâsi, lassâ
    • rinunciare alla presidenza, rinunziâ ae presidence
    2
    v.intr. [FO] (molâ di fâ alc, di vê une sperance, di seguitâ une pretese o un progjet) rinunziâ, fâ di mancul, altr.trad. disfâsi, disprivâsi, dispueâsi, lassâ, molâ
    • rinunciare a un lavoro migliore, rinunziâ a un lavôr miôr
    • ha rinunciato alle ferie, al à fat di mancul des feriis
    (spec. intal lengaç religjôs, lassâ i plasês e i bens di chest mont par cirî di rivâ ae perfezion dal spirt) rinunziâ, lassâ, altr.trad. disfâsi, disprivâsi, dispueâsi, lassâ, molâ
    • rinunciare ai piaceri, rinunziâ ai plasês
    • rinunciare alle cose di questo mondo, lassâ lis robis di chest mont
    (ass.) rinunziâ, molâ, altr.trad. lassâ
    • per lui era un lavoro troppo duro e ha rinunciato, par lui al jere un lavôr masse dûr e al à molât