Dizionari Talian Furlan

rinculare v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.intr. [CO] (lâ indaûr cence zirâsi, spec. riferît a animâi plens di pôre) riculâ, rinculâ, culâ, dâ indaûr, zirucâ, cessâ
    (di cdn., lâ indaûr cence zirâ lis spalis) riculâ, rinculâ, culâ, dâ indaûr, zirucâ, cessâ
    (riferît a une machine, lâ indaûr dut intun colp) riculâ, rinculâ, culâ, dâ indaûr, zirucâ, cessâ
    2
    v.intr. [CO] (riferît a une arme, vê un moviment sec indaûr par vie dal efiet dal trai) rinculâ
    3
    v.tr. [CO] fig., volg. (inculâ une altre volte) tornâ a inculâ
    • lo ha rinculato per bene, lu à tornât a inculâ ben e no mâl
    4
    v.tr. [OB] (fâ lâ indaûr) fâ cessâ, fâ zirucâ, fâ riculâ, fâ culâ, fâ rinculâ