Dizionari Talian Furlan

riccio 2 s.m.

  1. 1a
    s.m. [CO] (piçul mamifar insetivar cun cuarp bocognut cuviert di spinis) riç
    1b
    s.m. [CO] fig. (cui che si siere par sudizion e par suspiet) riç, altr.trad. ors
    • se lo si rimprovera si chiude a riccio, se si lu sberle si siere tant che un riç
    (persone une vore ative in cjamp sessuâl) cunin
    • scopa come un riccio, al tacone tant che un cunin