Dizionari Talian Furlan

ribelle adi., s.m. e f.

  1. 1
    adi., s.m. e f. [AU] (che, cui che al fâs riviel cuintri di une autoritât) ribel, in riviel, altr.trad. rivoltôs
    • un attentato dei ribelli, un atentât dai ribei
    • un popolo ribelle, un popul in riviel
    (demoni) ribel, altr.trad. in riviel, rivoltôs
    • angeli ribelli, agnui ribei
    2a
    adi., s.m. e f. [AU] (cui che al refude imposizions e regulis) discul, cjaviestri, ribel, altr.trad. insubordenât, insurît, mâl rassegnât, salvadi
    • quel ragazzo è un ribelle, chel fantat al è un ribel
    • uno scolaro ribelle, un scuelâr discul
    2b
    adi. [AU] (di caratar o puartament, che al à chê di rivielâsi) ribel, altr.trad. cjaviestri, discul, insubordenât, insurît, mâl rassegnât
    3
    adi. [AU] fig. (che al resist a ogni tratament o cure) ribel
    • quel ricciolo ribelle non vuole stare in piega, chel riçot ribel nol vûl stâ in plee