Dizionari Talian Furlan

resistenza s.f.

  1. 1a
    s.f. [FO] (il resisti, la fature che si fâs par oponisi a alc o par contrastâ cdn.) resistence, altr.trad. condurance, indurance, oposizion, tignince
    • fare resistenza alla forza del vento, fâ resistence ae fuarce dal aiar
    (difese che e à il fin di fermâ il nemì) resistence, altr.trad. condurance, indurance, oposizion, riviel, tignince
    • opporre resistenza a un attacco frontale, fâ resistence a un atac frontâl
    1b
    s.f. [FO] (il no secondâ la volontât di cdn.) resistence, altr.trad. condurance, indurance, riviel, storp, sudizion, tignince
    • fare resistenza al volere dei genitori, fâ resistence al volê dai gjenitôrs
    2a
    s.f. [FO] (il durâ a dilunc intun sfuarç o intun lavôr) resistence, condurance, indurance, altr.trad. soference, tignince, tolerance
    • la resistenza nel sostenere un peso, la resistence intal tignî sù un pês
    (abilitât di sopuartâ a dilunc la fature) resistence, condurance, indurance, altr.trad. soference, tignince, tolerance
    • lavora tanto, ha una buona resistenza, al lavore tant, al à une buine indurance
    (fuarce fisiche o psicologjiche par fâ cuintri aes malatiis o aes traversiis) resistence, condurance, indurance, altr.trad. soference, tignince, tolerance
    • resistenza alla febbre, la condurance ae fiere
    • resistenza alla solitudine, resistence ae solitudin
    2b
    s.f. [FO] (proprietât di un materiâl di tignî ai colps, ai scjas, ai tirons e v.i., cence sclapâsi, rompisi, çoncjâsi, disformâsi in mût evident) resistence, tignince, altr.trad. costrut, durium, fuarce, gnerf, robustece, soliditât
    • un materiale che ha resistenza ai colpi, un materiâl che al à tignince ai colps o ancje che al ten i colps
    3a
    s.f. [TS] sport (disposizion di un atlete a fâ un sfuarç che al dure a dilunc, massime intes garis tant che la marcje, la corse di lungje distance e v.i.) resistence
    • l'atleta ha dato prova di resistenza, l'atlete al à dât prove di resistence
    3b
    s.f. [TS] sport (tal solevament di pês, l'alçâ i pês plui voltis, une daûr chê altre) resistence
    3c
    s.f. [TS] ecuit. (tai concors ipics, prove che e dure plui di une dì) resistence
    4
    s.f. [CO] (dificoltât che une part o un imprest o un argagn a oponin a une azion) resistence
    • la porta fa resistenza ad aprirsi, la puarte e fâs resitence a vierzisi
    • fare resistenza a partire, fâ resistence a partî
    5
    s.f. [TS] fis. (ogni fuarce che e contraste la fuarce agjente) resistence
    (intune machine semplice, fuarce che si vûl anulâ o ridusi cuntune altre) resistence
    6a
    s.f. [TS] fis., tecn. (proprietât di sostancis, materiâi, struturis e sistemis di resisti a solecitazions) resistence
    6b
    s.f. [TS] inz.civ. (tes siencis des costruzions, proprietât di cierts materiâi di resisti a solecitazions di plui naturis) resistence
    7
    s.f. [TS] fis., mec. (te tecniche stradâl o feroviarie, ogni forme di ostacul che e pues ridusi la velocitât de corse, tant che aiar, curvis, e v.i.) resistence
    8
    s.f. [CO, TS] eletr. (impropr., resistôr) resistence
    • la resistenza della stufa elettrica, la resistence de stue eletriche
    9
    s.f. [TS] biol. (disposizion di un organisim a oponisi ai agjents esternis che a puedin metilu in dificoltât, tant che atacs di microorganisims, di sostancis tossichis e v.i.) resistence
    10a
    s.f. [CO, TS] stor. (par anton., ancje cun iniz. maiusc., ducj i grups nazionâi di lote armade cuintri la ocupazion todescje e lis fuarcis fassistis, nassûts inte seconde vuere mondiâl intai diviers stâts europeans) resistence
    • la Resistenza in Carnia, la Resistence in Cjargne
    (la epoche cuant che a jerin chescj grups) resistence
    • gli anni della Resistenza, i agns de Resistence
    10b
    s.f. [TS] stor. (ogni forme di oposizion, ancje armade, cuintri la ocupazion di un teritori di esercits forescj, o cuintri une ditature) resistence
    11
    s.f. [TS] psic. (oposizion di un pazient al tentâ de analisi di jentrâ inte sô psiche profonde) resistence