Dizionari Talian Furlan

regola s.f.

  1. 1
    s.f. [FO] (ordin costant che si manten intal svilup di une cierte cjadene di fats) regule, altr.trad. criteri, leç, misure, precet
    • son fatti che avvengono senza una regola, a son fats che a sucedin cence une regule
    2a
    s.f. [FO] (formule che e fisse il mût di fâ intun ciert câs o intune ativitât, daûr de esperience o de crodince) regule, altr.trad. leç, precet
    • regole di vita, regulis di vite
    • fissare una regola, meti une regule
    2b
    s.f. [TS] ling. (prescrizion di un ciert ûs linguistic) regule, norme, altr.trad. leç
    2c
    s.f. [TS] mat. (metodi pratic pe soluzion di problemis o pe esecuzion di calcui) regule
    3
    s.f. [CO, TS] religj. (complès di normis e prescrizions fondamentâls che a dissiplinin la vite di un ordin religjôs) regule
    • la regola francescana, la regule francescane
    (test scrit là che si cjatin chês normis e prescrizions) regule
    4
    s.f. [CO] (moderazion tal fâ alc) regule, misure, altr.trad. autocontrol, control, fren, moderazion
    • mangiare senza regola, mangjâ cence misure
    5
    s.f. [CO] (cundizion normâl, ordenarie, solite) regule, costum, usance, altr.trad. abit, bitince, mende, ûs
    • arrivare in ritardo ormai è la sua regola, rivâ tart aromai e je la sô regule