Dizionari Talian Furlan

redentore s.m.

  1. 1
    s.m. [CO, TS] religj. (par anton., cu la iniz. maiusc., Jesù Crist che al à salvade la umanitât cul sacrifici de crôs) redentôr
    • il Redentore e gli Apostoli, il Redentôr e i Apuestui