Dizionari Talian Furlan

rampino adi., s.m.

  1. 1a
    s.m. [CO] (fier pleât a lincin doprât par cjapâ o picjâ alc) grif, sgraf, rimpin, sgrif, altr.trad. cjan, ganç, lincin, rincje
    • la carne è appesa al rampino, la cjar e je picjade sul rimpin
    • a rampino, a ûs rimpin
    1b
    s.m. [TS] tecn. (gjenar di claut pleât a 90 grâts de bande dal cjâf e spiçât di chê altre bande, doprât pal plui par fissâ tubaduris o fîi eletrics aes parêts) rimpin
    (vt. cambretta)
    1c
    s.m. [TS] mar., pescj. (vt. raffio)
    1d
    s.m. [TS] mar. (gjenar di ancure piçule cun trê o cuatri sapis doprade par ancorâ lis imbarcazions o par dragâ un fondon) rimpin
    1e
    s.m. [TS] industr. (intai sistemis di traspuart a sine uniche, ganç mobil dulà che a son tacâts i tocs in lavorazion) rimpin
    2
    s.m. [BU] (ponte di un piron) dint
    3
    s.m. [BU] fig. (reson buine o triste che e sedi par oponisi o par contrastâ) rimpin, repeç, ripoi, altr.trad. cavîl, lincin, pretest, ripic, scuse
    • attaccarsi a tutti i rampini, tacâsi a ducj i rimpins