Dizionari Talian Furlan

quartiere s.m.

  1. 1
    s.m. [TS] stor. (ognidun dai cuarts che a componevin lis citâts medievâls) cuartîr, altr.trad. borc, contrade
    2
    s.m. [FO] (une cierte zone di une citât cun carateristichis storichis, urbanistichis e funzionâls particolârs) borc, cuartîr, altr.trad. contrade, zone
    • abita in un quartiere popolare, al è a stâ intun borc popolâr
    • una casa in un quartiere residenziale, une cjase intun cuartîr residenziâl
    • la più bella strada del quartiere, la plui biele strade dal borc
    3
    s.m. [TS] milit. (complès dai edificis che a ospitin un repart militâr) cuartîr
    • entro le nove bisogna essere tutti al quartiere, pes nûf bisugne jessi ducj al cuartîr
    4
    s.m. [TS] erald. (vt. quarto)