Dizionari Talian Furlan

purezza s.f.

  1. 1a
    s.f. [AU] (cualitât di une sostance che no à dentri cuarps estranis) purece, altr.trad. puritât
    • la purezza di un liquido, la purece di un licuit
    1b
    s.f. [AU] (limpidece de aghe e dal cîl) netisie, purece, puritât, altr.trad. mondisie
    • la purezza del cielo, la netisie dal cîl
    1c
    s.f. [AU] (coretece formâl, elegance da la lenghe e dal stîl) purece, puritât, altr.trad. coretece, elegance, mondisie, netisie
    • la purezza di uno scritto, la purece di un scrit
    1d
    s.f. [AU] (clarece di un dissen) netisie, purece, puritât, altr.trad. clarece, mondisie
    • la purezza dei tratti di un dipinto, la netisie o ancje la purece dai trats di une piture
    2a
    s.f. [AU] fig. (cualitât di ce che nol è miscliçât) scletece, purece, puritât, altr.trad. mondisie, netisie
    • la purezza dei colori dell'arcobaleno, la purece dai colôrs dal arc di Sant Marc
    2b
    s.f. [AU] (probetât, dreture morâl) inocence, netisie, purece, puritât, altr.trad. dreture, mondisie, onestât, probetât
    (mancjance di malizie) inocence, netisie, purece, puritât, altr.trad. dreture, mondisie, onestât, probetât
    (vergjinitât) inocence, purece, puritât, altr.trad. dreture, onestât, probetât
    3
    s.f. [TS] zool. (capacitât di une raze di trasmeti par gjenerazion i caratars comportamentâi e morfologjics che, par convenzion, le distinguin di chês altris) purece
    4
    s.f. [TS] chim. (vt. grado di purezza)