Dizionari Talian Furlan

potestà 1 s.f.inv.

  1. 1a
    s.f.inv. [TS] dir. (dirit ricognossût pal esercizi di une facoltât, di un podê) potestât
    • perdere la patria potestà, pierdi la potestât patrie
    1b
    s.f.inv. [CO] (facoltât di sielte, podê di decision) potestât, altr.trad. facoltât
    2a
    s.f.inv. [LE, OB] (fuarce divine, Diu) potence
    2b
    s.f.inv. [LE] (cui che al è invistît di une autoritât) potestât
    3
    s.f.inv. [TS] stor. (te Ete di Mieç, magjistrât massim de citât) potestât
    (insiemi des autoritâts dal comun) potestât
    4
    s.f.inv. [TS] teol. (tal pl., spec. cun iniz. maiusc., daûr de concezion medievâl dal univiers, lis creaturis celestis che a costituissin il sest côr dal Paradîs) potestât