Dizionari Talian Furlan

ponzare v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.intr. [BU] coloc. (sburtâ fasint un sfuarç) striçâ, altr.trad. sburtâ
    (fâ un sfuarç par lâ di cuarp) sburtâ, striçâ
    (fâ un sfuarç par parturî) sburtâ, sfuarçâ
    2
    v.intr. [BU] fig., scherç. (pensâ, rifleti une vore, massime cun insistence e in maniere pedante) bacilâ, pinsirâ, rumiâ, altr.trad. batile, çavariâ, discervielâsi, lambicâsi, mastiâ, mastiâle, mateâ, meditâ, mulinâ, roseâsi, sidiâsi, striçâ, tramaiâ
    • dopo aver a lungo ponzato, ha preso infine la sua decisione, daspò di vê bacilât a lunc, al à cjapade in fin la sô decision
    3
    v.tr. [BU] fig., scherç. (ideâ e componi une opare cuntune fature lungje) mateâ, tramaiâ, altr.trad. bacilâ, cjatâ fûr, discervielâsi, lambicâsi, meditâ, mulinâ, rumiâ
    • hanno passato molto tempo a ponzare l'opera, ma alla fine sono riusciti nell'intento, a àn passât une vore di timp a mateâ su la opare, ma ae fin a son rivâts insom
    (cjatâ fûr, dopo di une riflession lungje, une idee, par solit cun risultâts scjars) mateâ, tramaiâ, altr.trad. bacilâ, cjatâ fûr, discervielâsi, lambicâsi, meditâ, mulinâ, pinsirâ, rumiâ, striçâ
    4
    v.tr. [BU] (fâ l'ûf) ovâ, pondi, altr.trad. covâ, pogni, pondâ, poni