Dizionari Talian Furlan

pitocco adi., s.m.

  1. 1
    adi., s.m. [CO] (che, cui che al è in miserie e che al à di domandâ la caritât) pitoc, cercandul, altr.trad. cercant, cercantin, peteon
    • dare l'elemosina ai pitocchi, dâ la limuesine ai pitocs
    2
    adi., s.m. [CO] fig. (avâr) pitoc, tegnôs, altr.trad. avâr, barbin, carogne, carognôs, cragne, crodie, esôs, pedoglôs, sparagnin, speculant, spelorc, spelorcje, sticin, stitic, strent, strice, stricecrodie, striçot, tacagn, tangar, tegne, tichign, tichigne, tirât
    • quel pitocco è pieno di soldi e non ti presta neanche un centesimo, chel tegnôs al è plen di bêçs e no ti preste nancje un centesim