Dizionari Talian Furlan

pirone 1 s.m.

  1. 1
    s.m. [BU] (toc di len cilindric impirât intune struture) cjavile, pivot, altr.trad. pecol, pichet, spiergul
    (piçule jeve) manuele, menul, altr.trad. jevute
    2a
    s.m. [TS] mus. (sostegn di struments tant che viole, violoncel, e sim.) piron
    • il contrabbasso è appoggiato al pirone, il liron al è poiât tal piron
    2b
    s.m. [TS] mus. (vt. bischero)
    2c
    s.m. [TS] mus. (sbarute scuadrade di açâl, doprade par regolâ la tension des cuardis dal pianoforte) piron
    3
    s.m. [TS] mar. (vt. tarozzo)
    4
    s.m. [RE] venit (vt. forchetta)