Dizionari Talian Furlan

piagnucolare v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.intr. [CO] (vaî a planc in maniere insistente e fastidiose) vaiuçâ, cragnâ, fifâ, fricâ, fricotâ, fricuçâ, friculâ, ragnâ, raugnâ, trugnâ
    • la bambina piagnucolava, la frute e cragnave
    (fâ lament di alc) vaiolâ, lagnâsi, jesolâ, vaî, altr.trad. cainâ, fricâ, fricotâ, fricuçâ, gramâsi, joiolâ, lamentâsi, vaiuçâ
    • non venire a piagnucolare quando è troppo tardi, no stâ a vignî a vaî cuant che al è masse tart
    2
    v.tr. [CO] (dî alc cu la ande di lamentâsi) vaiuçâ, fricotâ, fricuçâ, ragnâ, raugnâ, altr.trad. trugnâ
    • ma cosa piagnucoli?, ma ce vaiucistu?