Dizionari Talian Furlan

periferia s.f.

  1. 1a
    s.f. [CO] (zone esterne di un spazi o teritori, in oposizion cul centri) perifarie
    • la periferia del grande impero, la perifarie dal grant imperi
    1b
    s.f. [CO] (part plui esterne di un ogjet, di un aparât e v.i.) perifarie, altr.trad. esterni
    • il circuito perde potenza in periferia, il circuit al piert potence in perifarie o ancje sul esterni
    1c
    s.f. [CO] (zone esterne di un organisim) perifarie
    • il sangue va dal cuore verso la periferia, il sanc al va dal cûr viers de perifarie
    2
    s.f. [AD] (complès dai borcs logâts viers l'esterni di une citât) perifarie, altr.trad. fûr des muris, fûr puartis, suburbi
    • una zona della periferia piuttosto isolata, une zone de perifarie avonde isolade
    (borc periferic) perifarie, altr.trad. borc, suburbi
    • mi sono trasferito in periferia, o soi lât a vivi in perifarie
    3
    s.f. [CO] fig. (ce che al è secondari a pet di ce che al è centrâl o principâl) esterni, difûr, perifarie, altr.trad. contor, curnîs, suaze
    • la periferia della questione, la perifarie o ancje il difûr dal probleme