Dizionari Talian Furlan

perdente adi., p.pres., s.m. e f.

  1. 1
    adi., p.pres. [CO] (vt. perdere)
    2
    adi., s.m. e f. [CO] (che, cui che al à pierdût intun zûc o intune competizion sportive) batût, vinçût
    • la squadra perdente, la scuadre batude
    (tai zûcs, cjarte, numar che nol puarte a vinci)
    • numero perdente, numar che al piert
    3
    adi., s.m. e f. [CO] (che, cui che nol à la pussibilitât di vê sucès intune ativitât o intun setôr de vite) batût, falît, altr.trad. frustrât, vinçût
    • nel lavoro è un perdente, tal lavôr al è un falît
    fig. (che, cui che al è deludût, frustrât, massime te vite sentimentâl) , altr.trad. batût, frustrât, vinçût
    • c'è chi in amore è sempre perdente, al è cui che in amôr al piert simpri o ancje al è un vinçût simpri