Dizionari Talian Furlan

partenza s.f.

  1. 1a
    s.f. [AU] (il partî e il so risultât, il lâ vie di un lûc par frontâ un viaç) partence
    • preparati per la partenza, prepariti pe partence
    eufem. (muart) partence
    • era preparato per la partenza per l'altro mondo, al jere preparât pe partence par chel altri mont
    1b
    s.f. [AU] (moment che un veicul si met in moviment) partence
    • l'orario della partenza del treno, l'orari de partence dal tren
    (lûc di dulà che a partissin i mieçs publics) partence
    • dov'è la partenza della corriera?, dulà ise la partence de coriere?
    2a
    s.f. [AU] (tal sport, moment che e tache une gare) partence
    • il segnale di partenza, il segnâl di partence
    2b
    s.f. [AU] (pont di dulà che e partìs une corse o une gare) partence
    • i cavalli sono allineati alla partenza, i cjavai a son in rie li de partence
    [TS] sport (vt. piazzola di partenza)
    2c
    s.f. [AU] (mût di un atlete di tacâ une gare) partence
    • ha fatto una partenza velocissima, al à fat une partence un grum svelte
    [TS] sport (in gjinastiche, il mût di un atlete di metisi denant dal imprest di partence)
    3
    s.f. [AU] (il meti in azion un machinari, l'inviâ il motôr) partence, altr.trad. inviament
    • il pulsante di partenza, il boton di partence
    4
    s.f. [AU] fig. (il tacâ di un alc) partence, altr.trad. imprin
    • il campionato ha avuto una partenza stentata, il campionât al à vût une partence stentade