Dizionari Talian Furlan

parente s.m. e f.

  1. 1
    s.m. e f. [AD, TS] dir. (cui che al à une relazion cun altris membris di une famee o di altris fameis leadis par derivazions di nassite, par sei jentrât o par jessindi nassût) parint, altr.trad. atinent
    • parente stretto, parint dret
    • una cena coi parenti, une cene cui parincj
    fam. (cui che al è leât cun altris di leams che a son sintûts fuarts compagn che chei di sanc) parint, altr.trad. atinent
    • dopo quella festa siamo diventati parenti, cun chê fieste o sin deventâts parincj
    • parente acquisito, parint par leç
    2
    s.m. e f. [CO] fig. (ce che al è une vore compagn di alc altri) parint, fradi, sûr
    • la gelosia è parente del sospetto, la zelosie e je parinte dal suspiet