Dizionari Talian Furlan

parafulmine s.m.

  1. 1
    s.m. [AD] (imprest par protezi lis costruzions dai fulmins, fat cuntun baston metalic metût parsore de cjase e tacât a tiere cuntun fîl) paresaetis, condutôr
    [CO] fig. (cui che al rive a cuietâ o a tignî indaûr contrascj o che al sopuarte cun pazience fotis e tensions viers di une altre persone) parecolps
    • il padre è il parafulmine di casa, il pari al è il parecolps di cjase